Dragostea împărtăşită, dragostea care dăruieşte, îmbărbătează şi insuflă speranţă.
Din punctul meu de vedere, dragostea adevărată ia naştere firesc, în situaţii spontane şi nu trebuie să fie forţată de niciun fel de circumstanţe.
Libertatea într-o relaţie de dragoste mi se pare vitală.
Parerea mea este să laşi persoana iubita libera deoarece, dacă te iubeşte cu adevărat, nu va pleca de lângă tine, iar dacă va pleca vei conştientiza că niciodată nu te-a iubit.
Atracţia pe care o simţim la un moment dat, pentru o anumită persoană de sex opus, poate în timp, să se transforme într-un sentiment atât de profund cum este dragostea. Dar acest fapt, se poate petrece în condiţiile în care descoperim la aceea persoană, calităţi pe care le dorim de la un posibil partener, calităţi menite sa ne completeze propria noastră personalitate, astfel încât, o posibilă uniune cu persoana respectivă să fie una armonioasa.
Cu toate acestea, viaţa nu este întotdeauna frumoasă şi liniştita, iar noi ca fiinţe umane nu avem numai laturi frumoase ale personalităţii şi numai calităţi ci si defecte, laturi mai puţin frumoase. Până la urma urmei este bine ştiut faptul că suntem fiinţe imperfecte şi nu putem decât să ne acceptăm această condiţie şi să iubim persoana de lângă noi conştienţi de acest fapt, iubindu-i calităţile şi acceptându-i defectele.